Irina, mă bucur tare mult că ați acceptat să ne oferiți acest interviu, în contextul marcării Zilei Toleranței pe care o sărbătorim anual pe data de 16 noiembrie. Vreau să menționez din start că acest interviu este realizat în limba română, aceasta fiind limba în care am comunicat încă din prima clipă. Vă rog să ne spuneți de unde cunoașteți limba română și ce anume vă leagă de țara noastră?

Mă numesc Irina Stryapko. Sunt născută în regiunea Odessa, într-un sat moldovenesc. Mama mea e moldoveanca (din Ucraina), tata ucrainean. Limba română am învățat-o în școală, ca obiect opțional.

Când ați părăsit țara natală și cât de greu v-a fost să luați această decizie?

Am venit în Moldova la începutul lunii aprilie, deci perioada când a început totul am trăit-o în țara mea. În Republica Moldova am ajuns întâmplător, pentru că nici nu mă gândeam să părăsesc Ucraina. Când a început războiul, eu activam în calitate de prezentatoare la unul din cele mai populare televiziuni din reg. Odesa. Din păcate, foarte multe afaceri, inclusiv televiziuni s-au închis. Așa s-a întâmplat  și cu jobul meu. Atunci o prietena de-a mea, care nu mai putea suporta sunetele de alarme și toată această presiune psihologică, m-a rugat să venim pentru o perioadă scurtă în Chișinău, faptul că eu cunosc limba română , iar țara noastră e chiar la hotar, au jucat un rol esențial în luarea acestei decizii. Părinții mei, sora mea, cei mai apropiați prieteni,  toți au rămas in Ucraina, ei n-au vrut sa-si părăsească casa. Așa s-a întâmplat că, prietena care îmi propusese să venim în Moldova, s-a întors acasă, în Odesa, iar eu am rămas aici.

Ați reușit să găsiți aici un job în același domeniu în care ați activat anterior. Datorită cui s-a întâmplat și care a fost motivația Dvs de a accepta și de a face parte din această echipă?

Cât am lucrat în țara mea, deseori vorbeam la TV despre relațiile și situația din Ucraina și Moldova. Vorbeam live cu speakeri moldoveni: politicieni, profesori, voluntari, experți din diferite domenii. Unul dintre foștii mei invitați, atunci când a aflat ca sunt în Moldova și că la momentul respectiv sunt fără job, m-a întrebat, dacă aș fi interesată de un job similar în Republica Moldova. Unica mea condiție a fost ca televiziunea la care merg vorbească deschis despre războiul din Ucraina. În următoarele zile deja discutam cu bordul de conducere al acestui canalul Tv, după care m-am decis sa rămân aici. Sunt foarte recunoscătoare echipei TV8 pentru susținere și pentru susținere.

Când am discutat la telefon, ați rostit fraza: „Niciodată nu am vrut și nu vreau să mă mulțumesc cu statutul de refugiată. Încă de la început mi-am dorit să mă implic, să pot să fac ceva în circumstanțele date, să particip cumva în suportul a tot ce se face spre susținerea țării mele. Vreau să desfășurați puțin această idee.

Adevărat, când am ajuns aici, mi-am zis că vreau să ajut țara mea, precum și țara care mi-a oferit adăpost atunci când am avut nevoie. În Moldova eu nu trăiesc pe gratis, închiriez un apartament, achit totul, vreau să susțin economia Moldovei, pentru că și ea trăiește timpuri complicate. Chiar și așa, Republica Moldova ajută foarte mult Ucraina și poporul ucrainean, iar pentru asta sunt cu adevărat recunoscătoare. Din punct de vedere profesional eu mă împart cu experiența mea, învăț ceva nou de la colegii din Moldova, este cel mai adevărat schimb de experiență. La TV8 zilnic informam telespectatorii despre situația din Ucraina, luptăm cu știrile false și prezentăm informația obiectiv. Îmi doresc ca poporul moldovenesc să înțeleagă situația reală: în Ucraina este război și nu “operațiune militară specială”. Acum în Moldova sunt mulți refugiați ucraineni, care ne privesc și adesea se adresează după ajutor.  Datorita acestui job am avut posibilitate să ajut mulți colegi din Ucraina și în genere poporul ucrainean. Astăzi pot să spun cu certitudine că Moldova a rămas pentru totdeauna în inima mea.

Cât de toleranți au fost față de Dvs persoanele din Republica Moldova cu care ați intrat în contact imediat ce ați venit aici? Cât de tolerant vi se pare în general poporul din Moldova?

Trebuie să menționez că eu m-am integrat foarte ușor și repede. Foarte mult m-au susținut colegii si prietenii. Poporul moldovenesc e foarte cald si deschis. Da, sunt și excepții, dar ele sunt pretutindeni, în orice țară. Popoarele noastre sunt foarte asemănătoare. Aveam aceeași mentalitate, iubim aceeași bucătărie, chiar și hainele naționale se aseamănă. Îmi pare foarte rău că până la război totuși puțin știam unii despre alții, chiar dacă suntem țări vecine. Nenorocirea ne-a unit și sper că după război, relațiile dintre Ucraina și Moldova vor fi cu mult mai unite și prietenoase.

Pe tot parcursul aflării în Republica Moldova, v-ați simțit vreodată discriminată sau limitată în vreun drept doar din cauza faptului că sunteți persoană refugiată?

Nu, niciodată! După cum spuneam, eu nu mă consider refugiată. Aceasta este regula №1 pentru mine.

Comunicați cu alte persoane din Ucraina refugiate în Republica Moldova? Istoriile sunt la fel de reușite ca a Dvs, sau unele din ele totuși s-au integrat mai greu?

Da, comunicăm, desigur! Eu mă consider o norocoasa și pentru asta îi mulțumesc mult lui Dumnezeu. Am job frumos, am posibilitate să-mi continui cariera, să-mi îndeplinesc misiunea. Toți oamenii mei dragi sunt sănătoși și casa noastră nu-i distrusă. Însă mulți ucraineni într-o zi au rămas fără tot ce aveau. Prietena mea din Marinpol, care acuma se află Austria, a trăit în subsol cu  copil mic 7 zile la temperatura  de -3, s-au alimentat cu doar cu paste uscate, a băut zăpadă topita, iar vecinul a explodat sub ochii lor. Așa istorii sunt sute de mii, sunt istorii reale. De aceea rog din tot sufletul, nu va supărați pe noi, nu discriminați, ar ceea ce se întâmplă acuma este o mare tragedie pentru poporul meu și toată Ucraina! Mă rog continuu la toți oamenii, sa fiți înțelegători atunci când comunicați cu refugiații, acești oameni nu de bună voie se află acuma pe teritoriul Moldovei sau în alte țări din întreaga lume. 

Credeți că ați dori să rămâneți aici chiar și după ce se va instala pacea în țara de baștină

De pe data de 24 februarie 2022 am încetat să mai fac planuri. Am înțeles că totul se poate schimba în orice clipă. Totuși, îmi doresc mult, ca după război, să realizam multe proiecte frumoase moldo-ucrainene. După război ne așteaptă mult lucru, Ucraina trebuie reconstruită  și sper sa ne ajute mult partenerii  noștri, inclusiv Moldova.

Ce mesaj aveți pentru moldovenii din Republica Moldova?

Am descoperit aici un popor frumos, cu o cultură bogată, creată de-a lungul secolelor. Aveți o limbă frumoasă, și datini la care țineți mult. Să nu uitați cine sunteți și cine vă sunt strămoșii! Să fiți puternici, chiar dacă trăim timpuri extrem de dificile.

Un mare MULTUMESC din partea mea pentru tot ce faceți pentru țara mea!