Obiectul cauzei: Examinarea prin prisma standardelor privind nediscriminarea a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, pct. 14 și 17 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale și vamale la importul mijloacelor de transport cu destinație specială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 474/2016 și pct. 30 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a compensației pentru serviciile de transport, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1413/2016 sub aspectul beneficiarilor eligibili de a beneficia de facilități fiscale și vamale.

În fapt, atât persoanele cu dizabilități locomotorii, cât și cele cu alte tipuri de dizabilitate (severe, accentuate, dizabilități psiho-sociale, dizabilități de vedere, persoanele care suferă de fobii, de boli psihice, persoanele sensibile la zgomot și la aglomerație, în special copiii) întâmpină riscuri majore în folosirea transportului public, având nevoie de un transport personal. Astfel, petiționara susține că excluderea persoanelor cu dizabilități, altele decât cele locomotorii, din dreptul de a beneficia de facilități vamale și fiscale la importul mijloacelor de transport, bazată exclusiv pe tipul de dizabilitate a persoanei, fără o evaluare și considerare a necesităților individuale ce reies din dizabilitate, nu poate fi justificată obiectiv și rezonabil.

Aspecte spre consultare: care ar fi raționamentele care ar putea justifica obiectiv și rezonabil, tratarea diferită a persoanelor cu dizabilități, altele decât cele locomotorii, în exercitarea dreptului de a importa un mijloc de transport cu scutirea de plata taxelor vamale și fiscale?

Termenul limită: 10 februarie 2023