Anual, în baza cazuisticii și a constatărilor efectuate, Consiliul pentru egalitate generalizează datele și expediază Parlamentului informația privind situația în domeniul prevenirii și combaterii discriminării.

O serie din constatări Consiliul le-a făcut, în anul 2022, în Studiul privind asistența socială a persoanelor cu dizabilități severe și a persoanelor care sunt implicate în activități de îngrijire a acestora, a cărui obiectiv a fost de a identifica carențele care subminează integrarea socială a persoanelor cu dizabilități severe și determină în continuare marginalizarea și excluderea acestora. Una din constatările de bază este că necesitățile reale ale populației în serviciul „Asistență Personală” sunt acoperite, la etapa actuală, doar în proporție de 32%. Totodată, Consiliul a identificat lipsa unor criterii clare în baza cărora se determină cuantumul mijloacelor bănești care urmează a fi alocate fiecărei autorități publice locale de nivelul al doilea din Fondul de susținere a populației, dar și că persoanelor care îngrijesc, însoțesc și supraveghează o persoană adultă cu dizabilități severe nu le este recunoscut dreptul la alocație pentru îngrijire, însoțire și supraveghere.

De asemenea, Raportul trece în revistă o scurtă sinteză a contribuției Consiliului la consolidarea cadrului normativ din Republica Moldova, ca rezultat al examinării corespunderii legislației în vigoare și a proiectelor de acte normative la standardele privind nediscriminarea. Accentul este pus pe cele mai stringente probleme identificate la acest capitol, dar și pe recomandările emise în adresa autorităților pentru redresarea situației.

Conform Raportului, în anul 2022, în adresa Consiliului au parvenit 271 de plângeri, iar membrii autorității s-au autosesizat pe marginea a trei fapte de discriminare. Din numărul total de 216 dosare care au fost soluționate prin emiterea deciziilor, faptul discriminării a fost constatat în doar 41 din ele. Cele mai multe decizii – 135 la număr, au fost de inadmisibilitate, 32 decizii au fost de neconstatare, iar altele 8 – de încetare.

Dezagregând datele cu privire la deciziile de constatare în dependență de domeniile în care acestea au fost cel mai des raportate, observăm 24% din deciziile de constatare au vizat câmpul muncii, care este urmat de accesul la bunuri și servicii disponibile publicului și lezarea demnității cu câte 22% din deciziile de constatare. Urmează domeniul justiției cu 15% și domeniul educației cu 5% din deciziile de constatare.

De cele mai dese ori, faptele de discriminare au avut loc în baza criteriilor de limbă vorbită (22,73%), orientare sexuală (18,18%), originea etnică (9,09%) și dizabilitate (6,82%).

Analizând deciziile de constatare emise în perioada de referință, putem constata că discriminarea directă este cea mai des constatată formă de discriminare. Aceasta predomină în 47% din decizii de constatare. Cazurile de hărțuire au fost constatate în 13% din decizii, discriminarea prin asociere și discriminarea indirectă – în câte 7% dintre cazuri, iar victimizarea în 2%.

Documentul remis în adresa Parlamentului vine și cu o sinteză a recomandărilor Consiliului emise în adresa autorităților și instituțiilor în vederea prevenirii și combaterii discriminării.

Vedeți documentul în întregime