Linia fierbinte (Apel de pe telefonul fix)

0-8003-3388

Istoria unui luptător. Andrei Lungu, avocat, AO „Inițiativa Pozitivă”

Activitatea mea profesională am început-o până la absolvirea Facultății de Drept. Data primei mele zile de muncă o țin minte și acum – 14 aprilie 2003, cariera mea începând într-o instituție publică, în calitate de jurist la Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului din Chișinău. Acolo am obținut prima mea experiență și am înțeles rolul și importanța funcționării unor asemenea organizații. Aveam foarte multe cazuri unde trebuia să intervenim împreună cu colegii pentru a proteja interesele copiilor, inclusiv interesele cu privire la patrimoniu. Chiar dacă e greu să-ți imaginezi că cineva ar putea lipsi un copil orfan de unicul patrimoniul pe care îl are, asemenea cazuri erau foarte frecvente. Concluzia e că cei slabi au nevoie să fie protejați!

După o activitate de aproape 5 ani la Direcție, am simțit necesitatea de a merge mai departe în cariera mea. Astfel, în anul 2008 m-am angajat, de asemenea, în domeniul drepturilor omului, dar, în acest caz, era un ONG – Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova. În acea perioadă am obținut și licența de avocat.

Fiind implicat în special în domeniul privind apărarea persoanelor cu statut HIV, ofeream consultații și reprezentam interesele acestora în diferite instituții, inclusiv în instanțele de judecată. Anume oferind consultații, descopeream situații, când aspecte sensibile ale unui om erau călcate în picioare, fără a se încerca înțelegerea circumstanțelor în care se aflau persoanele cu statut HIV, cu atât mai mult, cu cât ele nu purtau nicio vină, doar voiau să-și trăiască viața. Oameni disperați veneau după ajutor, iar noi încercam nu doar să le apăram drepturile, dar și să le restabilim demnitatea și încrederea în viitor.

Însă, situația pe parcursul anilor s-a schimbat, inclusiv datorită implicării mele și a colegilor mei în acest domeniu. Am câștigat și multe cazuri de litigare strategică, care au schimbat situația într-un domeniu sau altul, chiar dacă a trebuit să petrecem mai mulți ani în proceduri judiciare.

Unul din cazurile marcante a fost obținerea dreptului de ședere în Republica Moldova pentru o persoană care trăiește cu HIV (PTH) din Kazahstan. De fapt, era o familie în care soțul era cetățean al RM, iar soția – cetățeană a Kazahstanului, ambii HIV pozitivi, părinții unui copil. Paradoxul era faptul că acești oameni, deși alcătuiau o familie, nu puteau locui împreună, deoarece în ambele țări la acel moment nu se permitea aflarea PTH mai mult de 3 luni. După acest caz situația s-a schimbat și aceasta restricție a fost eliminată în Moldova.

Un alt caz a fost cel al unei femei însărcinate care nu a fost primită la maternitatea la care s-a adresat, deoarece era HIV pozitivă. Chiar dacă se simțea foarte rău, a fost trimisă la o maternitate specializată, care pe atunci era doar una în Chișinău și alta în Bălți. Această femeie a fost nevoită să se întoarcă acasă și să petreacă o noapte de suferință, iar a doua zi dimineața să urce în microbuz pentru a veni în Chișinău la Centrul Mamei și Copilului, unde a fost internată de urgență.

În acea perioadă, eram informați despre multe asemenea, cazuri când femeile luau taxi și parcurgeau jumătate de țară, ca să ajungă la o maternitate în care să poată naște copilul. În asemenea situații înțelegi cât de important este ca drepturile omului să nu fie doar în lozinci și declarații, ci să fie aplicate pentru oamenii a căror viață poate fi salvată. După acest proces judiciar, la fel, s-au schimbat lucrurile și a fost dispusă primirea în toate maternitățile a femeilor însărcinate, indiferent de statutul lor.

În acest caz a fost pronunțată și o Decizie a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, care a avut un rol important.

În prezent,activez în cadrul unui alt ONG – Asociația Obștescă „Inițiativa Pozitivă” – o echipă care muncește foarte mult pentru a ajuta oamenii care se află în situații vulnerabile.

Împreună cu colegii am reușit să obținem mai multe succese importante, inclusiv Decizii ale Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în care s-a constatat discriminarea persoanelor vizate în cauzele raportate.

Cel mai recent caz este cel al unui deținut care suferă de mai multe maladii, care îi provoacă dureri. Bărbatul a fost nevoit să se adreseze unei instituții medicale private pentru a obține un tratament, deoarece penitenciarul nu putea să-i ofere asemenea asistență medicală. Cu regret, însă, din simplu motiv că este deținut, a fost refuzat, chiar dacă era gata să achite serviciile. Deci, a fost refuzat de medici, care au depus jurământ să ofere ajutor pacienților care se adresează la ei.

În final, aș vrea să spun că, dacă depui suficient efort, lucrurile se schimbă, mai mult sau mai puțin. E foarte important să nu tolerăm discriminarea și încălcarea drepturilor omului. Aceste nedreptăți trebuie să dispară din viața noastră.